O nouă carte minunată scrisă de către Khaled Hosseini. Anterior am citit Vânătorii de zmeie, în care la fel ca această carte, acțiunea are loc preponderent în Afganistan, în Kabul.

Iar titlul cărții face referire chiar la una dintre denumirile pe care le are Kabulul.

În această carte, Hosseini, spune povestea a două femei. Și este o poveste despre dragoste și despre suferință și în timpul căreia, vei fi răscolit de tot felul de sentimente, de la dragoste și ură, până la milă și compasiune.

O carte fără un final fericit, ci unul optimist și care nu face dreptate tuturor personajelor din carte, însă și acesta este un mare talent al autorului, pentru că reușește să surprindă viața, așa cum este ea – nedreaptă și schimbătoare.

Da, vă recomand din suflet să citiți și aceasta carte a lui Khaled Hosseini, pentru că veți avea doar de câștigat.

În final, nu am un fragment preferat din carte, însă voi încerca să vă las o frântură, care mi-a atras atenția:

Lui Mariam îi venea de fiecare dată să plângă. 
– Cum de te-ai lipit tu, suflețelule, de o baborniță ca mine? îi șoptea Azizei, în păr. Hm? Nu vezi ce prăpădită sunt? O dehati. Ce-aș putea eu să-ți dau?