Acest articol reprezinta versiunea completă și tradusă în limba română a articolului identic scris de mine și publicat în revista Future Farming și poate fi consultat în următorul link:

https://www.futurefarming.com/crop-solutions/precision-farming-insights-part-1-the-first-step-in-variable-rate-technology

—

În fiecare an, fermierii îmi cer sfaturi despre care ar trebui să fie primul pas în tehnologia cu rată variabilă. De fiecare dată, recomandarea mea se îndreaptă către VRA pentru îngrășămintele pe bază de azot, deoarece aplicarea acestora este una dintre cele mai importante, deși costisitoare, sarcini pentru un fermier. Următoarele rânduri te vor ajuta să înțelegi mai bine cele mai bune metode de a realiza acest lucru folosind tehnologia VRA (Variable Rate of Application) și îți voi rezuma sfaturile mele pentru ei.

Aplicarea cu Rată Variabilă (VRA) pentru îngrășămintele pe bază de azot este cel mai bine efectuată atunci când câmpurile conțin plante, pe baza NDVI (Normalized Difference Vegetation Index). Această informație poate fi calculată folosind o gamă de senzori, de la senzori portabili până la cei montați pe utilaje sau drone și, poate cel mai frecvent, de la sateliți. 

Să analizăm avantajele și dezavantajele diferitelor moduri de aplicare a azotului prin VRA, pe baza experienței mele din teren.

Aplicarea „on-the-go” (din mers) este una dintre cele mai promovate și cunoscute metode de aplicare. Senzorii NDVI sunt montați pe tractor (și opțional pe echipamentele de aplicare) pentru a citi “verzimea” și sănătatea plantei. Pe baza acestui index, se aplică mai mult sau mai puțin îngrășământ pe bază de azot, în funcție de starea culturii și parametrii setați. Să explorăm avantajele și dezavantajele acestei metode de aplicare.

Avantaje:

• Probabil este cea mai rapidă și simplă metodă.
• Precizia valorii NDVI poate fi foarte bună.

Deși aplicarea „on-the-go” are avantajele sale, există câteva limitări de luat în considerare:

Dezavantaje:

• Aplicarea nu se va face cu un grad mare de acuratețe, deoarece atunci când folosim astfel de unelte, avem două metode de lucru din care trebuie să alegem:
  • Unde plantele sunt mai verzi și bine dezvoltate, aplicăm mai mult îngrășământ pentru a ajuta aceste plante să producă mai mult. De exemplu, în zonele câmpurilor unde sunt mai puține plante sau sunt mai puțin dezvoltate din cauza unor factori precum excesul de apă sau emergența slabă.
  • Aplicăm mai mult îngrășământ în zonele unde plantele nu sunt la fel de bine dezvoltate pentru că le lipsesc nutrienți suficienți, și astfel aplicăm cantități mai mari în diferite zone.

Fermierul (sau consultantul) ar trebui să ia decizia pentru fiecare câmp individual, înainte de începerea lucrării, iar decizia ar trebui să fie bazată pe datele colectate, corelate cu ceea ce se află efectiv în câmp pentru a aplica eficient. Este inutil să aplici mult azot acolo unde plantele nu au răsărit, de exemplu.

Condițiile meteo influențează calitatea datelor citite de senzori. Prin urmare, odată ce intri pe o parcelă, este ideal să lucrezi în aceleași condiții de lumină pe întreaga parcelă, astfel încât să nu ai nori sau lucrarea să nu dureze foarte mult, astfel încât soarele să nu-și schimbe poziția semnificativ.

Cealaltă metodă pe care o recomand în cele mai multe cazuri este:

Scanarea urmată de aplicare – această metodă implică scanarea culturilor și luarea deciziilor despre cum să fertilizăm din birou (aplicăm mai mult sau mai puțin acolo unde avem un indice NDVI bun?) în funcție de situația din câmp.

Pentru a colecta date NDVI, avem trei opțiuni, fiecare cu avantaje și dezavantaje.

1.  Utilizarea senzorilor dedicați pe un tractor sau echipamente ne oferă cea mai mare precizie, dar vom avea costuri suplimentare pentru achiziționarea senzorilor și combustibilului, precum și timpul consumat.
2. Utilizarea dronelor echipate cu senzori NDVI asigură costuri mai mici de achiziție și operare, o precizie destul de bună, dar datele colectate vor avea o precizie mai mică și vor depinde de capabilitățile tehnice de zbor ale dronei și de senzorul utilizat. În plus, vom avea nevoie și de un operator calificat pentru a pilota drona.
3. Imaginile din satelit sunt ultima modalitate prin care putem avea aceste informații NDVI. Principalele avantaje aduse de sateliți sunt costul scăzut (adesea gratuit), faptul că nu vei avea nevoie de echipamente sau personal implicat în colectarea datelor. Frecvența cu care primești datele este mare, dar aici avem mai multe dezavantaje. Principalul dezavantaj este rezoluția sau precizia datelor. Fiind atât de sus în cer, senzorii de pe sateliți analizează blocuri întregi de teren, care sunt mult mai mari decât blocurile pe care le-ai scana cu o dronă, de exemplu.

Din experiența mea, pentru culturi mari, în câmpuri mai mari de 10 ha, recomand utilizarea datelor satelitare pentru NDVI, dar pentru culturi speciale sau livezi recomand utilizarea senzorilor NDVI montați pe drone. Senzorii montați pe tractor sunt cea mai bună opțiune, dar o recomand doar fermelor mari, avansate tehnologic.

Odată ce datele despre cum se prezintă culturile sunt obținute prin una dintre cele trei metode menționate, agronomul va trebui să ia decizia cu privire la aplicare, în special pentru fiecare parcelă. Aplic mai mult sau mai puțin azot acolo unde plantele sunt mai verzi?

Și dacă ai ajuns până aici cu acest articol, vreau să te informez că voi reveni cu un exemplu real și date de la un fermier care a ales să implementeze această abordare pentru prima dată în primăvara anului 2023. Îți voi spune pas cu pas cum a procedat, echipamentele utilizate, metoda de lucru, provocările întâlnite și rezultatele obținute.

Dar aș vrea să aud și despre experiența ta cu VRA în general și cu aplicarea VRA a îngrășămintelor pe bază de azot. Trimite-mi gândurile tale la iulian@stefan.com.ro.