Într-un articol trecut am scris despre care ar fii cei mai buni pași pentru aplicarea cu doza variabilă a îngrășămintelor pe bază de azot, iar azi vin și cu un ceva practic, pentru a demonstra cele expuse atunci.

După mai mulți ani în care am făcut cu mai mulți fermieri aplicări ale îngrășămintelor cu rata variabilă, folosind imaginile NDVI ca referință dar corelate cu observații personale și decizii din teren, anul acesta a trebuit să demonstrez rezultatele bune obținute astfel și unei ferme care lucrează o suprafață de aproximativ 20.000 ha în România. Pentru această etapă am ales o suprafață de aproximativ 1000 de ha, toate cultivate cu grâu, dar din regiuni geografice variate. Am avut o distanță de peste 80 de km, între cel mai estic și cel mai vestic teren.

În această imagine, poziția geografică a terenurilor unde am făcut aplicare cu rata variabilă în această fermă.

În luna februarie, am studiat imaginile satelitare și cu ajutorul aplicațiilor specifice, ne-am setat câteva puncte de interes în fiecare teren – unde aveam valori NDVI mari, dar și scăzute, pentru a determina concret motivele valorilor mari sau mici ale indicelui NDVI.

După toate vizitele din fiecare teren, am putut lua decizia de fertilizare, care pentru toate terenurile a fost de a aplica mai mult îngrășământ în zonele cu valori mai scăzute ale vegetației. Cantitatea totală de îngrășământ folosită a fost identică cu ceea ce ar fi aplicat în mod uzual, fără rată variabilă. Îngrășământul folosit a fost nitrocalcar și am avut doze cuprinse între 200 și 280 kg per hectar. Bineînțeles că au fost și zone în care a fost aplicat chiar și zero îngrășământ, dar nu au fost suprafețe însemnate.

În acest caz, aplicarea a fost făcută folosind un utilaj puțin atipic aplicării îngrășămintelor granulare, fiind vorba despre un Rauch Aero GT, care are ca particularitate că este un distribuitor pneumatic, pe rânduri. Controlul utilajului a fost făcut cu ajutorul tehnologiei ISOBUS, iar prescripțiile de aplicare au fost încărcate manual de pe o memorie USB, deși exista și posibilitatea de trimitere a lor de la birou direct către monitor.

Aplicarea efectiva a îngrășămintelor a avut loc în prima săptămâna a lunii martie 2024.

Primele rezultate le-am verificat la aproximativ o lună după aplicare și deja variațiile erau mult mai puțin pronunțate în teren, dar verdictul final avea să fie dat de către hărțile de la recoltat. Trebuie să menționez și că terenurile în cauză nu sunt irigate, însă au beneficiat de un regim pluviometric satisfăcător în perioada respectivă (ex. 88 litri per metru pătrat a fost cantitatea acumulată de precipitații pe un teren, în lunile martie și aprilie).

Dar după cum am spus testul final a venit la momentul recoltatului, moment în care a fost foarte clar pentru toată lumea și că hărțile din combina arată un teren mult mai uniform în ceea ce privește producția. De exemplu, terenul a cărei hărți de productivitate este prezentat în continuare, are o suprafață de peste 133 ha.

Pe harta de productivitate de la recoltat se observa în mod clar o uniformitate a producției, iar în imaginea de mai sus, liniile galbene care se observă sunt cauzate de către brăzdarea făcută la început, pentru a creea drumuri de acces pentru camioanele care cărau recolta.

Pentru a avea o imagine mai bună, a unui teren unde am făcut aplicarea cu rata variabilă și corelația cu harta de recoltat, vedeți următoarea imagine, unde puteți observa clar, că tot mai există mici variații la recoltat, însă nimic major din punctul meu de vedere.

Din rațiuni de confidențialitate nu pot declara și care au fost producțiile obținute, însă oricum scopul acestui experiment a fost de a obține uniformizarea culturii și a recoltei și nu neapărat creșterea ei.

Aplicarea azotului cu rata variabilă după imaginile satelitare are toate șansele să fie implementată la nivelul întregii ferme acum, pentru că rezultatele vorbesc de la sine. 

Dacă ești interesat să încerci și tu asta sau ai nevoie de ajutor, nu ezita să-mi scrii la iulian@stefan.com.ro.