În articolul anterior am văzut ce exportăm, sau mai bine spus, ce importăm, dar acum sa vedem și cum transportăm.

Statistica ne spune că din 2008 pâna în 2009, cantitatea de produse agricole și alimente procesate, transportate rutier, a avut o creștere de medie de 1,2% anuală. Iar acest lucru este întocmai ceea ce stategia Farm to Fork, intenționează, însă trebuie să ținem cont că aceasta este media UE, iar în România, datorită importurilor mari de produse alimentare procesate, realitatea este diferită.

O altă țintă a strategiei FF este “îndrumarea” companiilor să producă alimente mai sănătoase, cu mai puțin impact asupra mediului înconjurător și folosind mai puține ambalaje.

În continuare vedem că sectorul alimentar (de mâncare și băutură) are parte de o creștere susținută din 2005 și până acum, cu o mică excepție în 2009, datorată crizei financiare) și că doar sectorul ospitalității (baruri și restaurante, în cazul nostru) a fost afectat (grav) de către pandemia Covid-19 în 2020.

Ponderea cheltuielilor totale de consum al gospodăriilor este o altă statistică interesantă pentru România. Avem a treia cea mai mare pondere a cheltuielilor din toate statele din spațiul UE și de departe cel mai mare procent alocat pentru mâncare. Iar eu văd acest lucru astfel – după ani întregi de lipsuri din comunism și din perioada următoare, acum avem o oarecare abundență, pe care ne place să o cheltuim pe mâncare, corelat cu faptul că importăm o multitudine de alimente, iar prețul alimentelor importate este de obicei mai mare decât al celor produse intern. 

Un alt aspect este dat și de faptul că în România, majoritatea populației are o locuință în proprietate și nu sunt cheltuieli mari cu plata chiriilor, însă acest aspect cred ca este minor în cauzele acestei statistici.

Însă trebuie să reținem și că veniturile sunt mai mici în România decât în Germania de exemplu, și chiar dacă pare că cheltuim mult pe mâncare, în realitate sumele cheltuite să fie mai mici în România decât în Germania.

Mai departe aflăm că prețul mâncării în Uniune a crescut în medie cu peste 35% în ultimii 15 ani, iar creșteri similare au fost și pentru băuturile alcoolice și non-alcoolice. Însă aceasta este media UE, pentru ca în România, creșterile au fost de 50-60% în aceeași perioadă.

Dar chiar și așa în 2020 prețurile pentru mâncare în România erau de 65.3% din media UE, pe când în Danemarca erau de 128.9% din aceeași medie iar pentru băuturile non-alcoolice avem prețuri la 78.9% din  media UE, iar Finlanda, de exemplu, are prețuri la 132% din media UE. Iar situația este similară și la băuturile alcoolice unde noi și Ungaria avem cele mai bune prețuri din UE, asta fiind influențat, cel mai probabil, și de regimul de taxare al acestor băuturi.

La sărăcia alimentară stăm prost. Suntem în acest clasament al rușinii, pe locul doi (cu 14.2%), după Bulgaria (27.6%), iar după noi vine Ungaria (13%), iar media UE este de 6.8%.

Persoanele de sex feminin au un risc mai mare de a se regăsi în aceasta categorie de risc, la fel și persoanele cu vârste cuprinse între 16-24 ani și 45-54 ani.

Mediu

Aceeași strategie stabilește obiectivul de a se folosi cu cel puțin 50% mai puține pesticide în agricultura până în 2030, iar România, a avut cea mai mare scădere a utilizarii pesticidelor. ATENȚIE – asta nu înseamna că utilizăm cele mai puține pesticide din UE, ci că am redus folosirea lor în procentul cel mai mare. Însă oricum ar fi, este de bine.

Iar că ne place sau nu, agricultura este unul dintre cei mai mari poluatori din Europa. România este prezentă pe locul 5 în clasamentul celor mai mari poluatori cu oxizi de azot din agricultură, însă în ultimii 30 de ani, emisiile poluante din agricultura Uniunii, au scăzut în mod constant (cu aproximativ 20% în medie).

Iar aici se sfârșește sinteza statisticilor despre sectorul alimentar (și agricol) al Uniunii Europene. Dupa cum am văzut, este destul de simplu de observat unde trebuie să intervenim și ce trebuie sa îmbunătățim. Se vede cu ochiul liber unde vor trebui bani investiți și ce beneficii vom avea. Întrebarea este – o vom face, și dacă da, cine?