Jurnalul Annei Frank, ar putea fi o autobiografie. Este practic jurnalul unei fete, de 13-15 ani, care este evreică, născuta în Germania și care acum trăiește în Țările de Jos, împreună cu familia ei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a Holocaustului.

Pentru ca nu au reușit să fugă din calea naziștilor, părinții ei, împreună cu o altă familie și cu ajutorul unor neerlandezi cu suflet mare, se ascund în Anexă, aceasta fiind o parte a clădirii în care firma la care tatăl Annei își desfășura activitatea.

Aceștia petrec aici, ascunși de naziști puțin peste doi ani, iar în tot acest timp, Anna, a ținut un jurnal în care a scris cum au trăit aceștia în tot acest timp acolo, dar și trăirile ei personale și multe alte detalii de acest gen.

Din păcate, această carte, nu are un final fericit, aceștia fiind prinși (nimeni nu știe cu siguranță dacă au fost trădați sau cum s-a întâmplat) la câteva săptămâni de la debarcarea aliaților și au fost trimiși în lagărele de exterminare unde au murit toți, cu excepția tatălui Annei. Ce m-a întristat cu adevărat este faptul că dacă mai reușeau să stea ascunși doar puțin timp, sau să supraviețuiască în lagăre, numai câteva zile, mare parte dintre locuitorii Anexei, ar fi supraviețuit.

Este o altă carte despre Holocaust și una care mie mi-a plăcut. Iar modul în care a fost scrisă, împreună cu sentimentele exprimate în acest jurnal, m-au făcut să mă întreb, ce fel de om a pierdut omenirea, atunci când Anna a murit? Cât de multe contribuții pozitive ar fi putut aduce aceasta fată? Iar întrebarea aceasta este validă și pentru celelalte sute de mii, milioane de oameni morți în lagărele de exterminare.

În final, un scurt fragment, pe care l-am selectat din aceasta carte:

Nu sunt bogată în bani sau bunuri materiale, nu sunt frumoasă, inteligentă, superdotată, dar sunt și voi fi fericită!Am o fire veselă, iubesc oamenii, nu sunt suspicioasă și vreau să-i văd pe toți fericiți odată cu mine.
A ta, devotată, Anne M. Frank