Dacă până acum, toate cărțile despre care am scris au fost de proză, iată că a venit și rândul unei cărți de poezii sau mai bine zis de fabule și parabole.

Oceanul sufletului, reprezintă o colecție de fabule și de parabole create de către Rumi, unul dintre cei mai îndrăgiți poeți mistici ai tuturor timpurilor. Acesta s-a născut în Persia, în ceea ce este Afganistanul de astăzi, însa pâna la vârsta de 37 de ani, activitatea sa literară și mistică a fost redusă, până s-a întâlnit cu Shams din Tabriz.

Să revenim la carte, aceasta are o primă parte în care ne sunt prezentate anumite aspecte ale vieții lui Rumi, mai ales crezuri sau învățături, urmată de partea a doua în care găsim “poeziile”, iar ultima parte, este rezervată pentru a explica și detalia anumiți termeni și aspecte din fabulele și parabolele din partea anterioară.

Mi-a plăcut cartea, unele parabole și fabule chiar au fost interesante și cu mare tâlc, altele au fost poate prea complexe ca să le înțeleg eu sau poate prea lungi. Una dintre cele care mi-a plăcut este următoarea:

Învățăcelul zbanghiu

Îi spuse-un dascăl unui învățăcel zbanghiu:
“Te du și-adu-mi butelca ce-o am de când mă știu!”

Zbanghiu-i spuse: “Două butelci stau pe-un butuc, 
pe care dintre ele ai vrea să ți-o aduc?”

Dar dascălul: “N-am doua butelci sub acoperiș.
Nu mai vedea mai multe! Nu mai privi cruciș!”

Zbanghiul îi răspunse: “ O nu mă mai certa!”
Iar dascălul: “Ia una și sparge-o de podea.”

Părându-i că sunt două butelci, el sparse una,
Atunci nu mai rămase în cameră niciuna.

Când spartă fuse una, și cealaltă pieri.
Zbanghiu ajungi din rele deprinderi și mânii.

Și pofta și mânia îl fac pe om zbanghiu.
Fac cugetul să fie nedrept și zurbagiu.

Virtutea se ascunde când poftele se-ndeasă,
Din inimă vin valuri ce peste ochi se lasă.

De la un jud mită când judec-o pricină,
cum poate să mai știe-atunci cine e de vină?