Încep prin a spune că titlul acestei cărți este în mare parte total greșit, deși eu cred că este clickbait. Pentru că un titlu mult mai bun ar fi fost ceva de genul: O scurta istoriei a prostituției din România începând cu anul 18XX. Și per total este o carte bună, în care vei găsi câteva informații utile, însă are trei probleme destul de majore – informațiile se repetă, în sensul că nu de puține dăți, vei citi același text, cuvânt cu cuvânt, este mai lungă decât ar fi trebuit și asta pentru că uneori intră foarte mult în anumite detalii care chiar nu sunt relevante pentru ceea ce este prezentat. Și asta se vede mult atunci când cântece și poezii întregi sunt scrise sau recenzii ori altfel de astfel de lucruri.

Iar despre femei fatale de altădată – nu aș spune că sunt prezentate sau documentate chiar așa de multe femei fatale.

Este o carte OK-ish de citit, mai ales dacă nu aveți așteptări mari.

Chiar din primele mele zile la București, am fost chemat într-o casă, unde o tânără doamnă mi-a spus de față cu două domnișoare, surorile ei, și cu mai mulți boieri, că m-a chemat pentru a mă consulta în privința unei scurgeri pe care o țigancă i-a dat-o fiului său. Am crezut că am înțeles prost și am cerut să văd bolnavii. Copilul avea cinci ani, iar țiganca opt. Și unul, și celălalt aveau o blenoragie clasică.