Aceasta este prima carte dintr-o serie de trei, scrise de către scriitorul rus, Alexandr Soljenițîn despre brațul lung și “nevăzut” al sistemului Gulag rusesc. 

Este o carte cuprinzătoare care descrie extrem de multe lucruri ale sistemului gulag, de la modul în care erau conduse cercetările și condamnările, până la viața în celulă, cum erau hrăniți sau transportați deținuții.

Cartea are un mod de lectură, pe care l-am găsit dificil…ceea ce este expus, nu pare a avea o cronologie (și nu are), iar elementele descrise, sunt uneori extraordinar de bine descrise, chiar cu prea multe detalii, însă este cu siguranță o carte care ar trebui citită.

Sper că numai citind următorul fragment, să vă determine să o cumpărați.

Vreți să vă spun eu acum care este esențialul în viață, care sunt secretele ei? Să nu alergați despre ce este iluzoriu, după avere, după titluri: acestea se obțin cu zeci de ani de nervi și se confiscă într-o noapte. Să trăiți având o superioritate egală asupra vieții: să nu vă speriați de nenorocire și să nu tânjiți după fericire căci: amarul nu ține un veac și dulcele nu-l bei până la fund. Să fiți mulțumiți că nu înghețați de frig, și setea, și foamea nu vă sfâșie măruntaiele cu ghearele lor. Dacă nu aveți șira spinării ruptă, dacă merg amândouă picioarele, dacă amândouă brațele se îndoaie, amândoi ochi văd și aud amândouă urechile – pe cine vreți să mai invidiați? De ce? Căci a invidia pe altul înseamnă să-ți faci mult rău ție. Frecați-vă ochii, spălați-vă inima și mai presus de orice să-i prețuiți pe cei care vă iubesc și care vă simpatizează. Nu-i ofensați, nu le spuneți vorbe urâte, nu vă despărțiți certați: căci nu știți, poate că aceasta este ultima voastră faptă înainte de arestare, și așa veți rămâne în memoria lor.