Cântec de leagăn de la Auschwitz este o carte frumoasă despre lagărul de la Auschwitz, însă care se concentrează aș spune pe exterminarea țiganilor, pe lângă binecunoscuta exterminare a evreilor.

Helen, este o nemțoaică căsătorită cu un țigan, cu care are și trei copii. Într-o zi sunt ridicați de către poliție și trimiși în vagoane de vite către lagărul de exterminare. Helen fiind de origini ariene, nu este obligată să se ducă în lagăr, însă dorind să-și protejeze familia alege să o facă. 

Ajunsă acolo, este despărțită de soțul ei, însă rămâne cu cei trei copii ai ei. La scurt timp după ce ajunge în lagăr, acesta îl cunoaște pe doctorul Mengele, care îi va propune să se ocupe de un fel de grădiniță pe care vrea să o organizeze îl lagăr. 

Helen, face tot ceea ce poate să-i ajute pe copii ei, dar și pe alții, copii și adulți deopotrivă și rămâne alături de copii ei până la sfârșit.

Finalul cărții este minunat alcătuit de către autorul acesteia, care este Mario Escobar, cartea nefiind mărturia directă a personajului, ci fiind scrisă pe baza documentelor oficiale și ale mărturiilor altor persoane. Iar finalul, nu este în stil Hollywood, ci mai mult în stilul Game of Thrones.

Partea care mi-a plăcut cel mai mult din carte este:

Am mers de-a lungul barăcilor, spre băi. Când am trecut pe lângă cea cu numărul 14, am auzit pe cineva vorbind în limba germană. A fost prima dată când am auzit prizonieri comunicând fluent în limba noastră. M-am apropiat cu precauție. Copiii au stat aproape de mine, cu excepția lui Blaz, care a vrut să meargă prin jur de unul singur.
-Sunteți germane, am îndrăznit să le întreb pe cele două femei mai în vârstă, care țineau bebelușii în brațe?
S-au uitat la mine, mirate. Nu știu dacă din cauza înfățișării mele ariene, a tăieturilor de pe fața mea, sau a droaiei de copii care erau cu mine.