Hoțul de cărți, scrisă de către Markus Zusak, este o carte care mi-a fost recomandată de către mulți și despre care am auzit numai lucruri de bine. Este făcută chiar și o ecranizare a acestei cărți, dar din păcate nu am reusit sa găsesc filmul pentru a îl viziona.

Probabil că datorită multitudinii de recomandai și de lucruri pozitive pe care le-am auzit despre aceasta carte, aveam așteptări foarte mari, așteptări care nu mi-au fost îndeplinite, sincer să fiu. Da – este o carte bună, chiar foarte bună, însă nu m-a impresionat în mod deosebit. Mi-a placut structura cărții, mai ales modul în care este realizată narațiunea și cronologia în care este scrisă cartea.

Foarte scurt, în carte narațiunea este făcută de către Moarte, care este cea care o observă pe Liesel, o fetită, care va deveni hoțul de cărți. Povestea are loc în timpul celui de-al doilea Război Mondial și o arată pe Liesel, o mică fetiță de aproximativ 10 ani și care rămâne fără familie și este crescută de către o familie adoptivă. Ne spune povestea acesteaia, dar și a familiei adoptive și a prietenilor lui Liesel, inclusiv a unui evreu ascuns în casa lor pentru a nu fi dus în lagăr de către naziști. Și fără a oferi mai multe detalii despre carte, fata se va “refugia” în citit și într-un fel, aceasta fură cărțile pe care le citește.

Unul dintre paragrafele care mi-au plăcut din carte este următorul:

Oamenii obeservă culorile unei zile numai la sfarșit și la început, dar pentru mineeste destul de clar că ea combină o multitudine de nuanțe și tonuri , cu fiecare moment ce trece.